La 40 de kilometri de Curtea de Argeș, de-a lungul Transfăgărășanului, între versanții Pleașa și Vidraru, se află Lacul și Barajul Vidraru – construit între 1960 – 1966, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, fiind acum un loc excelent și pentru turism, recreere, turism și sporturi, de pildă sportul extrem de Bungee jumping.

Hidrocentrala Vidraru reprezintă și în prezent un obicetiv economic foarte important al județului Argeș. Construcţia ei a durat aproximativ cinci ani şi jumătate. Pentru amplasarea barajului Vidraru în Cheile Argeşului s-au realizat excavaţii pe versanţi în condiţii foarte grele și a fost construit drumul artificierilor, care cuprinde 4.000 de trepte din lemn pe versanţii cheilor Argeşului.

100 % românesc, nu s-a făcut rabat de la calitate.

Centrala a fost echipată cu cea mai bună tehnologie a momentului. Hidrocentrala a fost gândită ca un obiectiv energetic de referinţă, de aceea nu s-a făcut rabat la materiale şi la calitate (un specialist elveţian, ing. Stuky, spunea că românii «fac lux»’ privind calitatea lucrărilor. În momentul în care s-a inaungurat, Barajul Vidraru, construcție exclusiv românească, a fost al cincilea în Europa și al noualea în lume între construcțiile de acest gen. Este construit din beton cu dublă curbură realizat din 22 ploturi verticale, cu o înălțime de 166,60 m și o lungime la coronament de 307 m, fiind traversat de 9 galerii orizontale interioare în care se găsesc amplasate aparatele de măsură și control. S-au întrebuințat 480.000 mc de beton. Construcție are 6 m grosime la coronament și 25 m la bază, se sprijină pe versanții munților Pleașa și Vidraru, într-o zonă cu un peisaj de poveste, ape cristaline de munte care, după ce au trecut prin ferestrele de piatră ale Făgărașilor, oglindesc vârful Negoiului, la cei peste 2.500 m înălțime ai săi.

Situat la sud de Carpați, bazinul hidrografic al Râului Argeș se află printre cele mai importante bazine hidrografice ale țării, având o suprafață de 12.500 kmp.

Centrala Hidroelectrica Vidraru a fost funcționabilă începând cu data de 9 decembrie 1966. Ea utilizează potențialul hidroenergetic al Râului Argeș pe un sector de 28 km lungime, între Cumpăna și Oiești, valorificând o cădere totală de 324 m.

Centrala subterană, ”o bijuterie” a amenajării hidrocentralei

Schema de amenajare a centralei Vidraru cuprinde un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune continuată printr-un castel de echilibru şi un puţ forţat, o centrală subterană şi o galerie de fugă. Timp de aproximativ 5 ani şi jumătate cât au durat lucrările s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 mc de rocă, din care aproximativ 1 milion mc în subteran, s-au turnat 930.000 mc de beton, din care 400.000 mc în subteran şi s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.

Lacul de acumulare are un volum total de 465 milioane mc, din care 320 milioane mc reprezintă volumul util. Lacul are o suprafaţă de 870 ha şi o lungime de 14 km.

Un adevărat sanctuar al construirii este centrala subterană. Se regăsește într-o cavernă cu o înălţimea de 31,70 m, lungimea de 67,80 m şi lăţimea de 16,70 m, amplasată la 104 m sub nivelul albiei râului Argeş, se află sala maşinilor şi transformatoarele de înaltă tensiune. Pentru a ajunge la cele 4 turbine Francis verticale de câte 55 MW şi la cele 7 transformatoare monofazate de 40 MVA, trebuie să străbatem cei 104 m ai puţului vertical de 7,20 m diametru, pe unde a fost de altfel introdus tot echipamentul centralei, şi apoi cei 132 metri ai unei galerii de acces orizontale cu secţiunea de 33 mp. Turbinele şi generatoarele electrice sincrone verticale, care dezvoltă o putere de 61 MVA fiecare, asigură o producţie de energie, într-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.

Energia electrică produsă este transportată în exteriorul centralei până la platforma de la nivelul blocului administrativ prin cabluri de 220 kV amplasate într-o galerie înclinată de 178 m lungime, care este utilizată, de asemenea, şi ca acces secundar în centrala subterană şi de aici mai departe, printr-o linie dublă de 220 kV de circa 2 km lungime, până la staţia de transformare Aref de 400/200/110 kV.