Călin Georgescu a fost abandonat. Lăsat singur de la început până la sfârșit. Înconjurat de oportuniști, impostori și profitori politici care s-au aciuat pe lângă el doar ca să-i fure discursul, imaginea și susținătorii. S-au dat drept aliați, dar nu au făcut decât să-i saboteze lupta. Au fost gălăgioși, prezenți în poze și în spatele microfoanelor, dar complet lipsiți de rezultate. Și cum să nu pară o farsă sinistră, când ai de partea ta legea, dovezile, neconstituționalitatea, și totuși ești scos din joc cu o nonșalanță scandaloasă?

Georgescu n-a fost sprijinit, ci încolțit. Cei care s-au pretins susținători s-au transformat rapid în călăi morali. Diana Șoșoacă a fost doar vârful de lance al trădării. În spatele ei, așa-zisele „partide patriotice” POT și AUR au preluat mișcarea, i-au acaparat publicul, i-au confiscat simbolurile, i-au subminat autoritatea. Cu pași mici, dar calculați, s-au cățărat pe scena creată de Călin Georgescu și au reușit să-l elimine chiar din propria luptă.

O imagine care spune tot: Georgescu, în cârje, în Piața Victoriei, încadrat de liderii POT și AUR, în timp ce aceștia se afișau ca lideri supremi ai unei mișcări pe care n-au creat-o. Un mesaj cinic: „Iată-l pe cel slab. Urmați-ne pe noi.” De acolo a început mascarada.

Strângerea de semnături în numele lui Georgescu, dar cu siglele POT și AUR. Apoi depunerea candidaturii sale, flancat de cei care l-au folosit ca rampă de lansare. Apoi respingerea candidaturii lui – dar, surpriză, candidaturile lor au fost acceptate. Apoi retragerea teatrală a POT și rămânerea AUR, pe modelul „dușmanul dispare, noi rămânem în picioare”.

Și dacă asta nu era suficient, a urmat o campanie de imitație grosolană. Simion i-a furat stilul, mimica, prezența, discursul, aparițiile. A început să se comporte ca Georgescu, să-i copieze mesajele și să le vândă drept ale lui. S-a dus demonstrativ la slujba de Înviere lângă el, doar ca apoi să le spună oamenilor: „Dați-mi mie voturile, eu îl aduc în turul 2.” Aberație absolută – cum să aduci în turul 2 pe cineva care trebuia să fie acolo din start?

Oamenii sunt, pe bună dreptate, confuzi, frustrați și revoltați. Se simt înșelați. Votul lor a fost furat, direcția în care mergeau a fost schimbată brutal, iar liderul ales de ei a fost scos din joc și înlocuit cu o copie fără substanță. S-au trezit obligați să susțină pe altcineva, pe cineva care a profitat de tot ce a construit Georgescu, promițând că „îl va aduce înapoi”. Unde să-l aducă? Pe ce drum? Cu ce legitimitate?

După acest spectacol grotesc, retragerea lui Călin Georgescu din politică nu este un gest de slăbiciune. Este un protest tăcut împotriva mizeriei, trădării și imposturii. A fost singur. A fost trădat. A fost furat. A fost înlăturat. Iar cei care au făcut asta încă mimează victoria.

România, dacă nu înțelege acum ce s-a întâmplat, riscă să-și rateze din nou șansa de a se reclădi cu oameni drepți. Și va rămâne, în continuare, la cheremul celor care știu doar să mintă, să imite și să calce pe cadavre.