La începutul anului, mii de migranți și refugiați s-au adunat la granița turco-greacă, disperați să ajungă în Uniunea Europeană. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut Europei să împărtășească „povara” migranților. Unii trag acum paralele cu fluxul de migranți din 2015, spunând că ultimele săptămâni au simțit deja deja vu – dar dacă UE este mai bine pregătită decât era acum cinci ani, rămâne de văzut.

Ce s-a întâmplat în 2015?

În perioada de criză a refugiaților din anii 2015 și 2016, Germania a preluat aproximativ 1 milion de solicitanți de azil – proveniți din zonele de conflict, țări precum Siria, Irak și Afganistan și care căutau siguranță în Europa. Cancelarul german, Angela Merkel, a căutat să armonizeze țara cu expresia: „Putem face asta” („Wir schaffen das”). Mii de voluntari au participat la nivel național pentru a sprijini noii sosiți. “Problema din 2015 a fost că țările din sudul Europei pur și simplu au făcut valuri prin refugiați neînregistrați și i-au trimis în direcția de nord a Europei”, a declarat HeW Teggatz, șeful sindicatului poliției federale. – Nu ar fi trebuit să se întâmple asta. Autoritățile care au înregistrat noile sosiri și au preluat cazurile nu aveau doar personal, ci echipament cheie.

În 2017, aproape 40% din birourile de imigrație din Germania nu aveau echipament tehnic folosit pentru identificare –așa că au apărut multe denumiri greșite în sistem și multe amprente atribuite greșit persoanelor.
O mare parte a lucrărilor a vizat aproape 11.000 de municipalități din Germania, care au fost responsabile pentru locuințe, precum și pentru integrarea noilor sosiți în țară. Din cauza lipsei de spațiu, mulți solicitanți de azil au fost plasați în centrele improvizate, construite din containerele de transport sau adăpostiți în săli de sport.

Ce s-a schimbat în Germania de atunci?
Deși mulți au contribuit la ajutoare în timpul crizei din 2015, sosirea refugiaților și haosul birocratic care a rezultat au alimentat ascensiunea populismului de dreapta în Germania. În 2017, alternativa de extremă dreaptă pentru Germania (AfD) a obținut suficient sprijin pentru a intra în parlamentul german pentru prima dată după ce a făcut campanii pe o platformă anti-imigrație.
Cinci ani mai târziu, Merkel revine la baza deciziei sale și spune că a fost necesară pentru a evita o criză umanitară, dar consideră, de asemenea, că s-au făcut „greșeli” în modul în care a fost gestionată.
Noi sisteme și personal au ajutat orașele și municipalitățile din Germania să devină mai bine pregătite pentru a face față noilor sosiri – până la un anumit punct. De asemenea, s-a îmbunătățit cooperarea transfrontalieră în cadrul UE, inclusiv crearea unei bănci centrale de date care să stocheze amprentele solicitanților de azil. De atunci, guvernul german a cerut o securitate sporită la granițele țării, cu aproximativ 3.000 până la 5.000 de ofițeri. Teggatz a declarat pentru DW că puterile poliției de frontieră au fost de asemenea extinse, astfel încât ofițerii au acum voie să utilizeze spray cu piper și tunuri de apă pentru a descuraja „trecerea de frontieră neautorizată”.

Ce face Europa?
Politic, lucrurile au luat o întorsătură spre dreapta. Eforturile pentru crearea unei politici de azil la nivelul UE au eșuat, țările, inclusiv Ungaria și Polonia, au respins eforturile de distribuire a migranților în mod egal între statele membre. “Punctele de luptă fierbinți din Grecia și Italia rămân sub presiune, autoritățile susținând că au fost lăsate singure de cei de la Bruxelles. Un proiect al UE în urma evoluțiilor din ultimii ani a ajuns la concluzia că, ca răspuns la situația din 2015, guvernele au adoptat „măsuri foarte restrictive” pentru a descuraja migranții și refugiații.
În încercarea de a preveni un alt val de migrație în Europa, UE și Turcia au semnat un acord în anul 2016 pentru a reglementa fluxul de migranți. În cadrul acordului, Turcia a fost de acord să împiedice traficanții de persoane să trimită refugiați în UE și să-i ia înapoi pe refugiații sirieni care au ajuns în Grecia. În schimb, Bruxelles a fost de acord ca pentru fiecare refugiat sirian trimis înapoi în Turcia, altul va fi reinstalat în sistem. De asemenea, UE a fost de acord să ofere Ankara asistență financiară și să accelereze discuțiile de aderare la UE, precum și slăbirea cerințelor de viză și extinderea uniunii vamale. În cadrul acordului, sosirile de migranți în UE au scăzut semnificativ în comparație cu situația din 2015 și din 2016.
De atunci, UE a plătit deja sau a bugetat aproximativ 6 miliarde de euro (6,7 miliarde de dolari) în ajutor financiar și proiecte pentru cei aproximativ 3,6 milioane de refugiați sirieni care sunt găzduiți de Turcia. Ankara s-a plâns în mod regulat că UE nu și-a menținut partea din negociere și că plățile au fost lente. Din cauza îngrijorărilor cu privire la statul de drept în Turcia, UE nu a urmărit încă discuțiile privind aderarea sau eliberarea cerințelor de viză.

Când Erdogan a anunțat că granițele țării sale cu UE au fost deschiseanul acesta, mulți au văzut mutarea ca un semnal că acordul a fost încheiat.

Cu toate acestea, atât Germania, cât și UE au declarat că vor continua să funcționeze cu presupunerea că acordul cu Turcia este încă în curs de implementare – deși au criticat puternic această mișcare.
Atât Franța, cât și Austria au trântit ușa Turcia cu motivul „șantajării” UE, în timp ce Merkel a spus că este „complet inacceptabil” faptul că Turcia folosește refugiații ca pioni politici.

Ce rol joacă Frontex?
De la sosirea în masă a solicitanților de azil în 2015, Agenția Europeană pentru Garda de Frontieră și Coastă – sau Frontex – a jucat un rol din ce în ce mai important în politicile UE pentru refugiați.”După criza din 2015, a fost creat un grup de ofițeri pentru intervenție rapidă, iar acesta este bazinul pe care îl trasăm acum pentru a se desfășura în Grecia – atât la granița maritimă, cât și la granița terestră”, a declarat purtătorul de cuvânt al Frontex, Ewa Moncure. DW.

În România, în perioada 01.01 – 29.02.2020, au fost înregistrate 754 cereri de azil

Pentru unblock.ro, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI, BIROUL INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE a declarat:

”La nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, în perioada 01.01 – 29.02.2020, au fost înregistrate 754 cereri de azil, (415 ianuarie – 339 februarie) persoanele aflându-se în diverse stadii de procedură. În aceeași perioadă 127 de persoane au primit o formă de protecție internațională în țara noastră. Având în vedere faptul că, la nivelul instituției au fost dispuse o serie de măsuri de prevenire şi limitare a răspândirii infectării cu coronavirus (COVID-19), personalul instituției este angrenat în activități operative care nu suportă amânare, sens în care în această perioadă nu pot fi realizate alte tipuri de activități”.